„Plecăciune, medic drag!”
Ei azi muncesc, cu risc de viață…
Stau cot la cot și zi și noapte.
Doar să aducă o speranță
Că mâine va fi bine, poate.
Cu mănuși, măști sufocante,
Încălțări doar în bahile
Și cu haine „delicate”
Urcă-n unități mobile.
Unii mai mereu pe drumuri,
Alții fuga prin saloane,
Însă ce-i în a lor gânduri
Are preț de milioane.
Câte lacrimi, câtă spaimă
Să se mai întoarcă acasă,
La copii, propria mamă,
Care stau închiși în casă!
E un război, o luptă grea,
În linia-ntâi stau doar eroi.
Medicii din toată țara,
Care au grijă de noi.
Plecăciuni nenumărate,
Domnul să îi ocrotească,
Să trecem cu bine de toate,
Boli să nu se răspândească.
Noi putem să-i ajutăm,
Acest chin să-l depășească!
Și pe toți să-i îndemnăm:
„Ei muncesc! Noi Stăm Acasă!”
